Lumina de Paște: Ce explicații științifice și nu numai sunt pentru minunea din Sfântul Mormânt

Înainte de duminica de Paște, creștinii pot spune că trăiesc o minune: divinitatea le dăruieşte Lumina Sfântă în Sfântul Mormânt din Ierusalim, ceea ce în lume se propagă drept „lumina de Paște“. De peste un mileniu aceasta este povestea spusă credincioșilor și crezută de aceștia. Însă cât de adevărat este acest miracol și, mai ales, poate fi explicat de ştiinţă?

Lumina de Paște sau lumina sfântă de la Ierusalim este cunoscută, la nivel de poveste, de majoritatea creștinilor. Ritualul din sâmbăta dinaintea Paştelui presupune că Patriarhul Ortodox al Ierusalimului intră în Sfântul Mormânt, unde apare focul sfânt care aprinde vata întinsă pe lespede. Înainte de a intra, însă, este percheziţionat pentru a nu avea chibrituri asupra lui cu care să aprindă focul. Patriarhul adună vata cu mâna, o pune în două cupe de aur cu găuri iese în Capela Îngerului, prima încăpere din Sfântul Mormânt. Aici sunt aprinse două buchete a câte 33 de lumânări.

Iese apoi din biserică şi le arată credincioşilor adunaţi în faţa acesteia minunea. Minunea care nu este lipsită de contestaţii, care au apărut pe măsură ce știința s-a dezvoltat tot mai mult și presiunea exercitată de biserică s-a diminuat.

Acest moment din sâmbăta mare este considerat de către ortodocşi drept cel mai important dintr-un an şi a fost menţionat sporadic în câteva scrieri înainte de 1.106 şi de atunci a fost documentat sistematic. În legătură cu acelaşi foc sfânt există mitul că în primele 33 de minute de când este aprins nu arde faţa sau părul oamenilor. Asta pentru că Iisus avea 33 de ani când a murit, iar focul are legătură cu divinitatea, scrie „Adevărul“.

De ce ar fi falsă lumina de Paște?

Reprezentanții bisericii susțin că este o minune, un miracol al divinității pentru umanitate, dar oarecum este de așteptat un astfel de discurs din partea lor.

Preotul Eugen Tănăsescu a explicat pentru „Adevărul“ că în timp ce credincioşii ţin lumânările în mână, mici fulgere le aprind, marcând o experienţă care îţi poate marca viaţa. „Se aprind lumânările celor mai vrednici, mai credincioşi, conform unei rânduilei lăsate din vechime. Sunt mici fulgere care aprind lumânările, nu sunt aprinse toate din biserică, doar ale celor mai credincioşi. Sunt înregistrări cu cei cărora li se aprind lumânările când îşi dau flacăra prin barbă, îşi trec mâna prin ea. Este o lumină imaterială, la început nu arde, pentru că este lumina care ne simbolizează duhul“, a explicat acesta.

Totodată, preotul Tănăsescu admite că n-a fost niciodată la Sfântul Mormânt, dar povestea pe care el o împărtășește este larg răspândită în rândul credincioșilor. Încă de pe vremea când Ierusalimul se afla sub conducerea musulmanilor a existat o doză serioasă de scepticism asupra acestui fenomen, însă acesta era tolerat pentru că pelerinii care călătoreau special pentru a fi martori la moment aduceau venituri consistente. Multe lucruri nu s-au schimbat de atunci și până acum.

Când Ierusalimul a fost cucerit de cruciaţi, aceştia au izgonit preoţii bisericii ortodoxe şi aveau să descopere că au luat miracolul cu ei. Mai precis, focul sfânt a refuzat să se mai arate. Absenţa pelerinilor şi a taxelor plătite de aceştia l-au convins pe regele Baudouin să le permită preoţilor ortodocşi să revină în Biserica Sfântului Mormânt, însă întâmplarea a amplificat scepticismul. Arhimandritul rus Porfirie este o sursă care alimentează scepticismul.

El a fost trimis în secolul al XVII-lea la Ierusalim de către Biserica Ortodoxă Rusă pentru a pune bazele misiunii rusești. În jurnalul pe care l-a ţinut el menţionează că preoţii din Ierusalim ştiu de faptul că miracolul e o făcătură. „Un ierodiacon care a intrat în altarul Mormântului atunci când, după cum crede toată lumea, focul sfânt coboară, a văzut oripilat că focul este aprins de la o simplă lampă de icoană care nu se stinge niciodată, şi astfel focul sfânt nu este o minune. El însuşi mi-a spus despre asta azi”, a scris Porfirie.

Lumina de Paște „aprinsă“ cu fosfor și simbol

Publicația The Telegraph a încercat să afle cum apare acest foc sfânt. Au descoperit, vorbind cu un făclier armean pe nume Soukias Tchilingirian, că evenimentul nu mai are decât o valoarea vag simbolică dată de vechie. „Nu este un miracol. Preoţii greci aduc o lampă – una care a fost folosită în acest scop în ultimii 1.500 de ani – pentru a aprinde Lumina Sfântă. Pentru pelerinii credincioşi este un foc din rai, un adevărat miracol. Dar nu şi pentru noi”, a mărturisit acesta.

De ce mai există „minunea“? Pe lângă valoarea de simbol, cum era cazul în urmă cu aproape o mie de ani, mai este vorba și de bani. Preoţii au nevoie de banii aduşi de credincioşi, la fel şi oraşul are nevoie de banii turiştilor, iar oamenii îşi cumpără astfel un bilet spre credinţă.

Michael Kalopoulos, un istoric grec, a demonstrat că lumânările impregnate cu fosfor alb pot lua foc de la sine, fără a mai fi nevoie de acea lampă. Asta pentru că fosforul alb, în contact cu aerul umed, tinde să ia foc spontan. În final, rămâne concluzia că cei care vor să creadă, vor crede, chiar dacă este o farsă veche de secole. Ceilalţi vor continua să ignore evenimentul, fără să se închine la lumânări aprinse ca prin minune.